Undeva intre visul negru si cosmarul alb.

Sunt demna de dispret. Merit sa fiu aruncata in cel mai intunecat turn si sa nu ma mai lasati sa cobor vreodata de acolo. Motivul..?! mai bine sa ramana un mister. As merita o camera separata de restul lumii, cu gratii de gheata sa-mi fie frig tot timpul..dar nu..nu poate nimeni sa imi ofere asta cand vreau?! Ma gandeam eu.

Niciodata nu te voi trada de tot, desi te-am tradat si te voi trada la fiecare pas. Cand te-am urat, nu te-am putut uita. Te-am refuzat, ca sa te schimbi. Te-am chemat si n-ai venit, am urlat si nu mi-ai zambit, am fost trista si nu m-ai mângâiat. Am plans si nu mi-ai indulcit lacrimile. Desert ai fost rugăminţilor mele. Am ucis în gând întaia clipă a vietii si am fulgerat inceputurile tale. Dar recunoscator iti este sufletul meu pentru zambetul ce l-a vazut doar el şi nimeni altul; recunoscator pentru o nebunie, de nimeni aflata; acea nebunie nu se uita, ci cu credinta ascunsa in tine rasuna in tacere, inverzeste pustiuri, indulceste lacrimi si insenineaza singuratati. Iti jur ca niciodata nu vei cunoaste marea mea tradare. Jur pe tot ce poate fi mai sfant: pe zambetul tau, ca nu ma voi desparti niciodata de tine.