duminică, 7 februarie 2010

Legata

Am experimentat o duzina de stari, mi-am petrecut cateva zile departe de aglomeratia urbana, bucurandu-ma de mine. Da' nu ma simt refacuta. Simt ca am o piatra cat un bolovan atarnata de gat si cineva ma chinuie sa-l car mereu, mereu, mereu dupa mine.

Nimic nu circula dupa bunul meu plac, beneficiez doar de o viata si nici aia nu imi convine. De ce?! ma simt obosita, epuizata, plictisita..sau cum m-au descris unele persoane zilele astea "fara viata".
Daca as avea o putere m-as intinde printre gramezi vartoase de zapada si as ramane inundata acolo pentru o vreme. Mi-as lasa trupu' sa doarma si eu langa el sa uit de toate si de tot. M-as ghemui numai la gandu' ca o sa ma intorc aici, unde mi-e locul, cat mai curand.

Mi-as inchide ochii si m-as ruga ca fiecare parte imateriala din mine sa ramana asa, inerta, legata de pamant, ca de radacinile unui stejar in mijlocul varstei. Mi-as desprinde mainile itnr-un dans lent si mi le-as legana in jurul meu, as imita dansul unui inger in zbor, doar sa ...

As ramane legata asa cat voi considera eu ca trebuie, pana cand voi reveni "la viata". Nu m-as avanta iar in cercuri vijelioase, m-as linisti varscolindu-ma-n zapada..
M-as lasa expusa la inghet doar de dragu' unui lucru nebunesc, iesit din tipar. S-alerg dupa adrenalina, sa parcurg o groaza de km cu "pe josu'", sa transform ziua de azi in ceva mai mult decat o amintire, sa declansez totu', sa fie mai inedit decat o vedere de la mare!

Mi-as colora activitatea de zi cu zi, n-as avea zile, saptamani chiar luni numai intr-o culoare..

Chiar si asa mi-as lasa lesul sa zaca mult timp dupa aceea, doar de dragul unei nebunii! de ce nu, unei excentritati, unei ...
Da' nu conteaza, ne dezlegam de pamant si fugim spre rasarit, doar atunci cand soarele e destul de puternic sa ne inalte suficient de sus. Pana atunci eu sunt legata de pamant..legata de ziua de ieri..si de azi..nu.