luni, 26 iulie 2010

Iesirea la suprafata..acostarea pe o insula

Dupa nenumarate momente de chin interior si teroare obscura, mi-am luminat chipul simtind lumina care curgea febril in adancul irisului meu. Am deschis ochii. Spre surprinderea mea n-am simtit nicio durere fizica, nici sageata care mi-ar fi descompus corpul fragil. Doar aer. Am inhalat cu voiosie o cantitate absurda de oxigen, eliminand tot ce era greu si dur in mine in cateva minute. Ma simteam secatuita de putere,abia trezita dintr-o betie nocturna. Mi-am imbratisat corpul si am repetat miscarea cu oxigenul.
Imi pria. Simteam aerul cald din mine, cum pleaca si lasa in urma doar cicatrici. Am facut un pact tacut cu mine, incercand sa reiau viata de unde s-a intrerupt, sa-mi recroiesc un drum fara pic de obstacole.
Am zambit, schimonosindu-ma in oglinda din holul casei mele. Aratam inca mult prea slabita.
Aveam inca trasaturi copilaresti, sterse bineinteles, dar existau, erau inca aolo, in mine.
Mi-am deschis in sfarsit telefonul, ca sa fiu solicitata la fel-de-fel de petreceri, bunadispozitie si mult alcool. Am evitat sa mai citesc vreun SMS, aruncanu-l pe birou, speriata de continutul celorlalte.
Mi-am fixat pe mine o rochie galben-banan, perfecta pentru o seara de vara. Aratam ca odinioara, fericita, cu privirea nesigura si un zambet putin mai diferit.
Mi-am recunoscut vehement in timp ce imi rasuceam suvite de par, in jurul cocului, ca totul luase o turnura diferita.
Nu ajunsesem la mal, inca eram inecata, inca eram pierduta. Dar nu mai eram in larg.
Reveneam undeva la mal, in speranta ca ma voi recontrui.
Deocamdata sunt tanara. O tanara fara identitate, capabila sa fure de la femeia de pe strada, putin din obiceiurile ei. Din felul in care isi priveste pantofii cand calca lejer pe trotuar sau cum isi misca relaxant mainile in jurul corpului.
Am acceptat sa imi petrec putin din noptile mele, singura. Doar eu. Ratacind cateva ore absurde, departe de casa.
Fiecare seara mi se pare mai speciala, inzestrata cu diferentele lucide ale noptilor de dinainte. Pornesc deci sa ma reconstruiesc. Cub cu cub.
Mai am de parcurs un drum sinuos pana voi ajunge la mal, dar deocamdata am acostat pe o insula.

3 comentarii: