Mult alcool, va rog!

Speram cu inversunare ca asta sa fie seara mea. Sa mi-o petrec intr-o stare de extaz, vecina cu nebunia, sa-mi clatesc gura-n alcool si sa-mi las trupul sa se miste lasciv. Sa pariez la un joc patetic de poker, urmatorul sclav ai iubirii, pe care-l voi obliga sa-mi improspateze zilele. Sa simt orice picatura de alcool, cum ma strabate, sa ma molesesc datorita muzicii, ridicol de tare, care imi face, la propriu trupul sa duduie.
Tu. Ai intrat in sufletul meu cu forta, acum mult timp. De ce incerci sa iti reintri prin efractie?. Te-am smuls atunci intr-un mod crud din mine, ca si cum ti-ai scoate o aschie din picior. Am simtit zile, luni poate ani durerea cauzata, simtindu-mi goliciunea care-mi vlaguieste interiorul.
Te-am vazut. Pentru prima data vara asta. Toata euforia, caldura febrila care-mi circula in sange mi-a disparut. M-am simtit ca odinioara, nesemnificativa. Mi-am adunat toate resursele de oxigen, pentru a-mi stabiliza sufletul. Simteam cum imi invaluiam in minte fiecare etapa a relatiei noastre, pe care, intr-un mod josnic si lipsit de tact, l-am astupat artificial. Acum ai iesit la suprafata, ca un cadavru viu. Ai fost cu si in mine..de atatea ori. Ma detestam pentru dragostea pe care ti-o purtam si ti-o oferam gata preparata pe tava. Imi simteam adesea sufletul inconjurat de un elastic gros. Il strangeai sufocandu-ma, varsand din mine si ultima picatura omeneasca, sau tragand de el, lasandu-ma sa ma extind, sa te acaparez cu totul.
Inchid ochii si imi susotesc incet sa nu plang. Trebuie sa te accept ca pe un strain. Strainul care imi ingaduia atata, care ma strangea la piept si ma intindea salbatic, sufocandu-mi gura, transformandu-mi orice noapte in adevarate binecuvantari.
Te-am iubit. Dumnezeiesc de mult. Si inca regret. M-am operat de n ori, incercand in van sa mi te scot din mine. Azi, m-ai ajutat sa ajung la concluzia ca ai locuit tot timpul in mine. Te-am ascuns, te-am incoltit impunandu-ti sa te ghemuiesti si sa nu imi mai dai ghionturi. Sa nu te mai vreau. Am incercat sa te inlocuiesc, sa te detest.
N-am sa uit. Si sunt sigura si tu ai sa faci acelasi lucru. Fiecare noapte, rasul meu care strabatea intunericul si adrenalina care punea stapanire pe trupul meu. Eram a ta. Pretuiam orice moment tainic, lasandu-te sa musti din mine. Nu m-a durut atunci, dar acum o simt amplificata.
Poate ca pe "EA", cea din prezent,o iubesti. Nu stiu. Nu vreau sa stiu. Dar mereu te vei gandi la mine si eu, intr-un mod hilar te voi iubi si te voi uri in acelasi timp. Ai fost singurul capabil sa-mi gaureasca sufletul, sa mi-l carpeasca, ca apoi sa-l vanda la un pret de nimic. M-ai vandut tuturor in mod grotesc, fara ocolisuri.
Ai actionat lipsit de tactica, lipindu-mi sufletul de talpa piciorului tau.
Si nu atunci m-ai pierdut ...
Fericirea mea, nu depinde de tine, nici n-as vrea. Nu m-ai vrut niciodata cu adevarat. M-ai urrcat pe un raft, etichetandu-ma ca fiind un trofeu.
Ti-am indulcit diminetile si noptile. Ti-am tremurat in brate, sarutandu-ti ochii pana la refuz.
Chibzuita sau nu, ti-am focalizat privirea, facandu-te sa imi iubesti macar trupul.
As inchina in cinstea ta, straine! Mi-ai distrus primul sufletul si nu te-ai aplecat sa aduni piesele de jos. Nu ti-a pasat niciun moment de ce va urma. Traiai momentul.
As retrai cu cea mai mare gratie fiecare clipa salbatica si plina de adrenalina alaturi de tine. Te-as lasa iar sa-mi ridici trupul in brate, sa-ti simt gura ta peste a mea. Ti-as intra in sange, fara sa-ti dai seama.
Acum stiu, mai bine ca oricand; nu te mai iubesc, dar te doresc atat de brutal, incat ti-as sfarsia buzele simtindu-ti, la propriu, caldura care e in tine.
Voi privi cu demnitate la ziua de maine. Te voi privi glaciara, ca de obicei, sarutand adierea vantului, care stiu ca va poposi pe chipul tau.
Sec si lipsit de viata, 'te iubesc' are o alte insemnatate acum. Oricat de fericita e 'EA' in locul meu, noi doi vom fi mereu martori unei dragoste vesnice si stirbe.

Negare

In viata, cartile trebuiesc aruncate pe fata, nu indoite la colturi. Eu le-am aruncat, ce-i drept in directia gresita, ratand tinta. De ce urcam unele persoane pe un piedestal, ca ma apoi cand vrem sa le dam jos, ne este foarte greu, dorindu-ne sa ne sacrificam noi pentru ei?!
Zilele astea am taiat in carne vie. Si regret..nespus de mult. Asa cum sunt, inca te iubesc..si asta cred ca regret. Am taiat cat de adanc mi-a permis muchia cutitului meu. M-am calmat pe mine, mi-am calmat sufletul. Si am declansat un razboi. Intre mine si tine.
Am actionat nechibzuit, fara sa masor frecventa cu care mi-am petrecut existenta in compania ta. Simteam bule de aer in stomac, numai cand eram cu tine. Cu tine uitam de toate. Scoteam copilul din mine, il lasam afara sa se joace, cu sufletul tau, la fel de copil ca al meu.
De ce imi falimentez viitoarele amintiri multumindu-ma cu un an plin de fericire? Au fost rare momentele noastre de dezechilibru si daca au existat, nestiind, parca mai tare ne apropiau.
Uram luna iulie, cu toata fiinta mea. Prea multa caldura, multa plictiseala si mereu inghiteam aceleasi ocupatii de 2 bani. Acum o urasc si mai tare. 30. Cifra magica. Ce m-a dat peste cap.
Din ziua aia am vrut mortis sa renunt la tine, sa te pierd ca pe un cercel in tramvai, sa te scap intentionat, sa nu mai existam impreuna. Mi-am urat sufletul in ziua aia, dar mi l-am eliberat.

Dispretul pe care il merit nu poate fi estimat, nici cantitativ, nici calitativ.

Te iubeam atat de mult, incat mi-era frica de cat m-am atasat de tine, cum n-o mai facusem cu nimeni pana acum. Si tu stii asta. Nu mi-am inchipui niciodata ca voi fi vreodata perla neagra dintr-un colier alb, dar am facut-o. Am refuzat sa cred ca tu esti fiinta care ma completeaza, care imi va croseta sufletul cand va fi agatat. M-am incapatanat, croindu-mi un drum subteran, prin care sa ies la suprafata fara tine. Nu vroiam sa admit ca aveam ceva special. Am dat cu piciorul si mi l-am rupt. Ti-am taiat sufletul, in atatea modele incat as fi putut scoate bani frumosi pe ele. Eram constienta ca tu nu mi-ai face asta, ca eu eram cea care vroia altceva.
Imi voalez sufletul, in cele mai fine tesaturi; mi-l readuc la viata, legand bucatile intre ele, inconjurandu-le cu un elastic, ce le retine febril, pulsand sange la fiecare scena teatreala a gandurilor mele, ce nu te includeau si pe tine in ecuatie.Daca as inchide ochii acum, n-as putea sa revad, decat un film absurd, ce-i drept, cu noi. Tu si eu. Perfect, asa cum era. Ti-am distrus sufletul, stiu. Da', daca ar fi nevoie renunt la al meu ca sa ti-l reconstruiesc, as face-o cu inima impacata.
Lasa-ma sa mint. Nu iti pasa, nu te iubesc, nu vom ma exista, impreuna. Lasa-ma sa-mi neg existenta, trecutul.
Ai fost mereu un cadou, asa te-am considerat, pentru o vesnicie ce a durat, doar un an. A fost bine cat a durat. Cel putin, am avut ocazia sa simt fericirea nuda.
Si pentru asta, iti multumesc pentru amintiri, le voi pastra cu grija. Promit. Nu o sa indraznesc niciodata sa te inlocuiesc, sa-mi fac amintiri noi; stagnez intre nebunie si extaz, limitandu-ma la trecut. Acum prin el traiesc.