Negare

In viata, cartile trebuiesc aruncate pe fata, nu indoite la colturi. Eu le-am aruncat, ce-i drept in directia gresita, ratand tinta. De ce urcam unele persoane pe un piedestal, ca ma apoi cand vrem sa le dam jos, ne este foarte greu, dorindu-ne sa ne sacrificam noi pentru ei?!
Zilele astea am taiat in carne vie. Si regret..nespus de mult. Asa cum sunt, inca te iubesc..si asta cred ca regret. Am taiat cat de adanc mi-a permis muchia cutitului meu. M-am calmat pe mine, mi-am calmat sufletul. Si am declansat un razboi. Intre mine si tine.
Am actionat nechibzuit, fara sa masor frecventa cu care mi-am petrecut existenta in compania ta. Simteam bule de aer in stomac, numai cand eram cu tine. Cu tine uitam de toate. Scoteam copilul din mine, il lasam afara sa se joace, cu sufletul tau, la fel de copil ca al meu.
De ce imi falimentez viitoarele amintiri multumindu-ma cu un an plin de fericire? Au fost rare momentele noastre de dezechilibru si daca au existat, nestiind, parca mai tare ne apropiau.
Uram luna iulie, cu toata fiinta mea. Prea multa caldura, multa plictiseala si mereu inghiteam aceleasi ocupatii de 2 bani. Acum o urasc si mai tare. 30. Cifra magica. Ce m-a dat peste cap.
Din ziua aia am vrut mortis sa renunt la tine, sa te pierd ca pe un cercel in tramvai, sa te scap intentionat, sa nu mai existam impreuna. Mi-am urat sufletul in ziua aia, dar mi l-am eliberat.

Dispretul pe care il merit nu poate fi estimat, nici cantitativ, nici calitativ.

Te iubeam atat de mult, incat mi-era frica de cat m-am atasat de tine, cum n-o mai facusem cu nimeni pana acum. Si tu stii asta. Nu mi-am inchipui niciodata ca voi fi vreodata perla neagra dintr-un colier alb, dar am facut-o. Am refuzat sa cred ca tu esti fiinta care ma completeaza, care imi va croseta sufletul cand va fi agatat. M-am incapatanat, croindu-mi un drum subteran, prin care sa ies la suprafata fara tine. Nu vroiam sa admit ca aveam ceva special. Am dat cu piciorul si mi l-am rupt. Ti-am taiat sufletul, in atatea modele incat as fi putut scoate bani frumosi pe ele. Eram constienta ca tu nu mi-ai face asta, ca eu eram cea care vroia altceva.
Imi voalez sufletul, in cele mai fine tesaturi; mi-l readuc la viata, legand bucatile intre ele, inconjurandu-le cu un elastic, ce le retine febril, pulsand sange la fiecare scena teatreala a gandurilor mele, ce nu te includeau si pe tine in ecuatie.Daca as inchide ochii acum, n-as putea sa revad, decat un film absurd, ce-i drept, cu noi. Tu si eu. Perfect, asa cum era. Ti-am distrus sufletul, stiu. Da', daca ar fi nevoie renunt la al meu ca sa ti-l reconstruiesc, as face-o cu inima impacata.
Lasa-ma sa mint. Nu iti pasa, nu te iubesc, nu vom ma exista, impreuna. Lasa-ma sa-mi neg existenta, trecutul.
Ai fost mereu un cadou, asa te-am considerat, pentru o vesnicie ce a durat, doar un an. A fost bine cat a durat. Cel putin, am avut ocazia sa simt fericirea nuda.
Si pentru asta, iti multumesc pentru amintiri, le voi pastra cu grija. Promit. Nu o sa indraznesc niciodata sa te inlocuiesc, sa-mi fac amintiri noi; stagnez intre nebunie si extaz, limitandu-ma la trecut. Acum prin el traiesc.