Mult alcool, va rog!

Speram cu inversunare ca asta sa fie seara mea. Sa mi-o petrec intr-o stare de extaz, vecina cu nebunia, sa-mi clatesc gura-n alcool si sa-mi las trupul sa se miste lasciv. Sa pariez la un joc patetic de poker, urmatorul sclav ai iubirii, pe care-l voi obliga sa-mi improspateze zilele. Sa simt orice picatura de alcool, cum ma strabate, sa ma molesesc datorita muzicii, ridicol de tare, care imi face, la propriu trupul sa duduie.
Tu. Ai intrat in sufletul meu cu forta, acum mult timp. De ce incerci sa iti reintri prin efractie?. Te-am smuls atunci intr-un mod crud din mine, ca si cum ti-ai scoate o aschie din picior. Am simtit zile, luni poate ani durerea cauzata, simtindu-mi goliciunea care-mi vlaguieste interiorul.
Te-am vazut. Pentru prima data vara asta. Toata euforia, caldura febrila care-mi circula in sange mi-a disparut. M-am simtit ca odinioara, nesemnificativa. Mi-am adunat toate resursele de oxigen, pentru a-mi stabiliza sufletul. Simteam cum imi invaluiam in minte fiecare etapa a relatiei noastre, pe care, intr-un mod josnic si lipsit de tact, l-am astupat artificial. Acum ai iesit la suprafata, ca un cadavru viu. Ai fost cu si in mine..de atatea ori. Ma detestam pentru dragostea pe care ti-o purtam si ti-o oferam gata preparata pe tava. Imi simteam adesea sufletul inconjurat de un elastic gros. Il strangeai sufocandu-ma, varsand din mine si ultima picatura omeneasca, sau tragand de el, lasandu-ma sa ma extind, sa te acaparez cu totul.
Inchid ochii si imi susotesc incet sa nu plang. Trebuie sa te accept ca pe un strain. Strainul care imi ingaduia atata, care ma strangea la piept si ma intindea salbatic, sufocandu-mi gura, transformandu-mi orice noapte in adevarate binecuvantari.
Te-am iubit. Dumnezeiesc de mult. Si inca regret. M-am operat de n ori, incercand in van sa mi te scot din mine. Azi, m-ai ajutat sa ajung la concluzia ca ai locuit tot timpul in mine. Te-am ascuns, te-am incoltit impunandu-ti sa te ghemuiesti si sa nu imi mai dai ghionturi. Sa nu te mai vreau. Am incercat sa te inlocuiesc, sa te detest.
N-am sa uit. Si sunt sigura si tu ai sa faci acelasi lucru. Fiecare noapte, rasul meu care strabatea intunericul si adrenalina care punea stapanire pe trupul meu. Eram a ta. Pretuiam orice moment tainic, lasandu-te sa musti din mine. Nu m-a durut atunci, dar acum o simt amplificata.
Poate ca pe "EA", cea din prezent,o iubesti. Nu stiu. Nu vreau sa stiu. Dar mereu te vei gandi la mine si eu, intr-un mod hilar te voi iubi si te voi uri in acelasi timp. Ai fost singurul capabil sa-mi gaureasca sufletul, sa mi-l carpeasca, ca apoi sa-l vanda la un pret de nimic. M-ai vandut tuturor in mod grotesc, fara ocolisuri.
Ai actionat lipsit de tactica, lipindu-mi sufletul de talpa piciorului tau.
Si nu atunci m-ai pierdut ...
Fericirea mea, nu depinde de tine, nici n-as vrea. Nu m-ai vrut niciodata cu adevarat. M-ai urrcat pe un raft, etichetandu-ma ca fiind un trofeu.
Ti-am indulcit diminetile si noptile. Ti-am tremurat in brate, sarutandu-ti ochii pana la refuz.
Chibzuita sau nu, ti-am focalizat privirea, facandu-te sa imi iubesti macar trupul.
As inchina in cinstea ta, straine! Mi-ai distrus primul sufletul si nu te-ai aplecat sa aduni piesele de jos. Nu ti-a pasat niciun moment de ce va urma. Traiai momentul.
As retrai cu cea mai mare gratie fiecare clipa salbatica si plina de adrenalina alaturi de tine. Te-as lasa iar sa-mi ridici trupul in brate, sa-ti simt gura ta peste a mea. Ti-as intra in sange, fara sa-ti dai seama.
Acum stiu, mai bine ca oricand; nu te mai iubesc, dar te doresc atat de brutal, incat ti-as sfarsia buzele simtindu-ti, la propriu, caldura care e in tine.
Voi privi cu demnitate la ziua de maine. Te voi privi glaciara, ca de obicei, sarutand adierea vantului, care stiu ca va poposi pe chipul tau.
Sec si lipsit de viata, 'te iubesc' are o alte insemnatate acum. Oricat de fericita e 'EA' in locul meu, noi doi vom fi mereu martori unei dragoste vesnice si stirbe.

Negare

In viata, cartile trebuiesc aruncate pe fata, nu indoite la colturi. Eu le-am aruncat, ce-i drept in directia gresita, ratand tinta. De ce urcam unele persoane pe un piedestal, ca ma apoi cand vrem sa le dam jos, ne este foarte greu, dorindu-ne sa ne sacrificam noi pentru ei?!
Zilele astea am taiat in carne vie. Si regret..nespus de mult. Asa cum sunt, inca te iubesc..si asta cred ca regret. Am taiat cat de adanc mi-a permis muchia cutitului meu. M-am calmat pe mine, mi-am calmat sufletul. Si am declansat un razboi. Intre mine si tine.
Am actionat nechibzuit, fara sa masor frecventa cu care mi-am petrecut existenta in compania ta. Simteam bule de aer in stomac, numai cand eram cu tine. Cu tine uitam de toate. Scoteam copilul din mine, il lasam afara sa se joace, cu sufletul tau, la fel de copil ca al meu.
De ce imi falimentez viitoarele amintiri multumindu-ma cu un an plin de fericire? Au fost rare momentele noastre de dezechilibru si daca au existat, nestiind, parca mai tare ne apropiau.
Uram luna iulie, cu toata fiinta mea. Prea multa caldura, multa plictiseala si mereu inghiteam aceleasi ocupatii de 2 bani. Acum o urasc si mai tare. 30. Cifra magica. Ce m-a dat peste cap.
Din ziua aia am vrut mortis sa renunt la tine, sa te pierd ca pe un cercel in tramvai, sa te scap intentionat, sa nu mai existam impreuna. Mi-am urat sufletul in ziua aia, dar mi l-am eliberat.

Dispretul pe care il merit nu poate fi estimat, nici cantitativ, nici calitativ.

Te iubeam atat de mult, incat mi-era frica de cat m-am atasat de tine, cum n-o mai facusem cu nimeni pana acum. Si tu stii asta. Nu mi-am inchipui niciodata ca voi fi vreodata perla neagra dintr-un colier alb, dar am facut-o. Am refuzat sa cred ca tu esti fiinta care ma completeaza, care imi va croseta sufletul cand va fi agatat. M-am incapatanat, croindu-mi un drum subteran, prin care sa ies la suprafata fara tine. Nu vroiam sa admit ca aveam ceva special. Am dat cu piciorul si mi l-am rupt. Ti-am taiat sufletul, in atatea modele incat as fi putut scoate bani frumosi pe ele. Eram constienta ca tu nu mi-ai face asta, ca eu eram cea care vroia altceva.
Imi voalez sufletul, in cele mai fine tesaturi; mi-l readuc la viata, legand bucatile intre ele, inconjurandu-le cu un elastic, ce le retine febril, pulsand sange la fiecare scena teatreala a gandurilor mele, ce nu te includeau si pe tine in ecuatie.Daca as inchide ochii acum, n-as putea sa revad, decat un film absurd, ce-i drept, cu noi. Tu si eu. Perfect, asa cum era. Ti-am distrus sufletul, stiu. Da', daca ar fi nevoie renunt la al meu ca sa ti-l reconstruiesc, as face-o cu inima impacata.
Lasa-ma sa mint. Nu iti pasa, nu te iubesc, nu vom ma exista, impreuna. Lasa-ma sa-mi neg existenta, trecutul.
Ai fost mereu un cadou, asa te-am considerat, pentru o vesnicie ce a durat, doar un an. A fost bine cat a durat. Cel putin, am avut ocazia sa simt fericirea nuda.
Si pentru asta, iti multumesc pentru amintiri, le voi pastra cu grija. Promit. Nu o sa indraznesc niciodata sa te inlocuiesc, sa-mi fac amintiri noi; stagnez intre nebunie si extaz, limitandu-ma la trecut. Acum prin el traiesc.

Fericire, putere si multa durere

Simt miros covarsitor de flori proaspat taiate. E aproape seara. Ca de obicei, ma pregatesc sa plec. Am preferat sa fac ceva miscare, sa cad lata atunci cand voi ajunge acasa, sa nu mai simt nimic, nicio durere fizica sau psihica. Asa ca mi-am rascolit casa in cautarea rolelor. Ma simteam putin stinghera. Eram convinsa ca imi modelasem trasaturile, in asa fel incat sa reliefez tot ce era mai bun si cald in mine. M-am strambat caraghios de cateva ori in oglinda si mi-am desprins paru', lasandu-l sa curga pe spate, in mici bucle. Ma simteam relativ ridicol, stand acolo, pe punctul de a pleca, la o ora cam tarzie, pentru o plimbare cu rolele. Ma consideram chiar batrana pentru acest sport, ca si cum fiecare muschi mi se impotrivea sa functioneze normal.
Am alergat, sincronizandu-mi miscarile picioarelor, mergand aproape in zig-zag, tipand atunci cand urmam sa intru in cineva si chicotind nervos dupa fiecare" atentie" ne la locul ei a vreunui tip de pe marginea trotuarului.Eram relaxata, asa, pe cateva roti, cu o fata noua, mascata de un make-up impecabil. Orele minime de nesomn, pareau inexistente, iar vitalitatea care-mi circula prin corp dadea mai degraba impresia unei nimfe, abia iesita din oul ei de matase.
Mi-am incercat norocul si pe sosea, ruland de nebuna si invaluindu-ma-n curentu' care-mi insotea trupul in fuga. Murmuram galgait un sunet de fericire stearsa, aplecandu-ma lejer pe spate cu mainile spre cer.
Mi-am petrecut o buna parte din noapte in hohote de ras si balansari salbatice, care din fericire, nu s-au finalizat cu cazaturi. Corpul meu nu parea deloc fragil, miscandu-se cu precizie si inlocuind panica de dinainte cu curiozitatea si dorinta de mai mult. Ma aruncam in intuneric, fara sa stiu pe unde ma rotesc, in zone in care piciorul meu nu isi lasase urma inainte.
M-am oprit mai mult lesinata, pe o banca, departe de ochii curiosilor, unde mi-am strans picioarele, aproape umflate, in maini.
Imi tineam capul rezemat de genunchi, sarutandu-mi pielea. Era calda. Imi simteam capul urmarit de perechi de ochi. Ezitam sa imi ridic privirea, din teama. Teama sa nu fie EL acolo, sa imi distruga insula pe care acostasem. Am riscat si-am castigat. Nu era. Am simtit si o doza de dezamagire, dar am evitat sa ii dau atentie si am fixat cu privirea cea mai apropiata banca populata.
Un zambet, un ras relaxat, trasaturi calde si un aer nonsalant. Ingrozitor. Era EL. Mi-am intors rapid privirea, incolacindu-ma-n bucata mea de banca. Ajunsesem la concluzia ca ma hraneam din EL, doar privindu-l, simtindu-l undeva, aproape de mine, oricat m-ar fi durut asta; asa ca am ridicat ferm capul, indreptandu-mi spatele, zambind mecanic. Muschiul fetei simteam cum mi se zbate de emotie. Mi-am redresat privirea. Il gasisem. Dar nu era EL. Necunoscutul ma privrea cu ochi calzi. Ma simteam ca o persoana meschina, holbandu-ma minute in sir, fara niciun rost, la un necunoscut. Mi-am inchis ochii pentru un moment, pentru a-mi dezlipi ploapele mai tarziu sa oberv ochiadele necunoscutului; semana atat de mult cu EL.
As fi alergat la el, l-as fi imbratisat si as incerca sa-l iubesc asa cum trebuie. Dar nu. Nu era 'maestrul meu', era un oarecare, cu trasaturi aproximativ comunecu ale lui. Am incercat sa dau vina pe oboseala, pe ochii care-mi jucau feste, pe orice. Ii examinam orice miscare, multumindu-ma doar ca-l privesc. El, e un artist, la propriu- Maestria cu care-si face meseria, facandu-si o cariera sprijinit doar de ziua de maine, de solicitarile oamenilor- si la figurat, priceperea cu care mi-a insirat sufletul, ca un puzzle, cu un infinit de piese. Doar un artist ar fi capabil sa-mi omoare sufletul, sa mi-l atarne pe sarme si sa mi-l usuce.
Mi-am muscat buzele ingrozita, gandindu-ma la strain, ca la o portita de scapare. Daca El nu mai exista, strainul devenea un alt EL. Am dat dezaprobator din cap si m-am ridicat anevoios de pe banca, fara sa mai intorc privirea.
Imi simteam sufletul gol. Prafuit, plin de rebuturi. Mi-am impleticit bratele in jurul pieptului, tinandu-mi de cad. Alunecam usor prin intuneric, dornica sa ajung acasa. Imi propusesem o iesire, o evadare, sperand ca ma voi reconstrui. Era aproape imposibil. Ma simteam din nou prabusita la pamant, acoperita si incapabila sa cer ajutorul cuiva, sa ma readuca pe linia de plutire.
Era tarziu. Oamenii normali, parasisera locurile publice, ingramadindu-se in case, bucurandu-se unul de altul. Era liniste. Prea multa..tacere in jurul meu. Auzeam fiecare ton al respiratiei mele, cum se accentua, cum descrestea. Prindeam din zbor, zgomotul facut de firele mele de par ce alergau odata cu mine, creponand intunericul. Am rememorat in gand, trairi, sentimente, vise, pierderi, reconstruirea, strainul si...din nou EL. Pornisem din nou de unde plecasem. EL era cheia mea. Picaturi calde se scurgeau, alunecand usor undeva aproape de gat. As fi vrut sa inceapa o ploaie torentiala, sa mai planga cineva cu mine. Imi inundam sughituri, ramificandu-mi bratele cat mai strans in jurul taliei mele. Plangeam. Simteam oboseala cum curge in mine, strop cu strop, dar zambeam. Stiam ca reusisem. Parasisem insula si ma apropiam usor-usor de mal..

Iesirea la suprafata..acostarea pe o insula

Dupa nenumarate momente de chin interior si teroare obscura, mi-am luminat chipul simtind lumina care curgea febril in adancul irisului meu. Am deschis ochii. Spre surprinderea mea n-am simtit nicio durere fizica, nici sageata care mi-ar fi descompus corpul fragil. Doar aer. Am inhalat cu voiosie o cantitate absurda de oxigen, eliminand tot ce era greu si dur in mine in cateva minute. Ma simteam secatuita de putere,abia trezita dintr-o betie nocturna. Mi-am imbratisat corpul si am repetat miscarea cu oxigenul.
Imi pria. Simteam aerul cald din mine, cum pleaca si lasa in urma doar cicatrici. Am facut un pact tacut cu mine, incercand sa reiau viata de unde s-a intrerupt, sa-mi recroiesc un drum fara pic de obstacole.
Am zambit, schimonosindu-ma in oglinda din holul casei mele. Aratam inca mult prea slabita.
Aveam inca trasaturi copilaresti, sterse bineinteles, dar existau, erau inca aolo, in mine.
Mi-am deschis in sfarsit telefonul, ca sa fiu solicitata la fel-de-fel de petreceri, bunadispozitie si mult alcool. Am evitat sa mai citesc vreun SMS, aruncanu-l pe birou, speriata de continutul celorlalte.
Mi-am fixat pe mine o rochie galben-banan, perfecta pentru o seara de vara. Aratam ca odinioara, fericita, cu privirea nesigura si un zambet putin mai diferit.
Mi-am recunoscut vehement in timp ce imi rasuceam suvite de par, in jurul cocului, ca totul luase o turnura diferita.
Nu ajunsesem la mal, inca eram inecata, inca eram pierduta. Dar nu mai eram in larg.
Reveneam undeva la mal, in speranta ca ma voi recontrui.
Deocamdata sunt tanara. O tanara fara identitate, capabila sa fure de la femeia de pe strada, putin din obiceiurile ei. Din felul in care isi priveste pantofii cand calca lejer pe trotuar sau cum isi misca relaxant mainile in jurul corpului.
Am acceptat sa imi petrec putin din noptile mele, singura. Doar eu. Ratacind cateva ore absurde, departe de casa.
Fiecare seara mi se pare mai speciala, inzestrata cu diferentele lucide ale noptilor de dinainte. Pornesc deci sa ma reconstruiesc. Cub cu cub.
Mai am de parcurs un drum sinuos pana voi ajunge la mal, dar deocamdata am acostat pe o insula.

Piesa de rezistenta..care a declansat prabusirea.

Imi fardez obrajii cu cea mai mare delicatete, cu maini tremurande ce-i drept. Nu regret nimic. Doar incerc sa acopar orice urma a mizerabilului meu comportament. Mi-am revarsat sufletul. Mi l-am eliberat, l-am lasat sa curga in suvoai nestavilite, acoperindu-mi umerii, gatul obligandu-ma sa rezist sa respir. E dificil sa cauti o forma umana de alinare, de orice tenta, mai ales ca nu ai nici cea mai vaga idee unde trebuie sa o gasesti. Imi simt corpul bolnav, ochii grei si capul cum imi vuieste de atatea ganduri. M-au virusat! as putea spune in termeni ‚virtuali’.

Mi-am promis mie si sufletului meu ca nu voi plange, ca voi estompa orice tentativa a mea de a-mi elibera plansul care inca este vulcanic.

Simt cum fiecare particula a corpului meu se descompune, formand un alt Eu. E o liniste surda si as putea simti inclusiv zgomotul facut de genele mele in momentul in care se ating. E o liniste care transforma orice goliciune intr-o frumusete. Iau totul asa cum este, intr-un mod primitiv, fara sa-l dichisesc.

Ma privesc in oglinda, aranjandu-mi firele rebele intr-o coada de cal. Par deformata, o straina, un nimeni, un nimic.

Am fost o lunga perioada de timp, o persoana plina de soare si iubire. Am orbit datorita credintei mele in tot. Azi ultima piesa asezata a contribuit la declansarea jocului de domino. Incet, incet fiecare piesa se prauseste.

Nu izbutesc sa-mi retin trupul in picioare si ma asez pe gresie. Deschid o sticla de lichior de ciocolata si-mi urez sec [si de ce sa mint..plang] ‚la multi ani’.

Mi-am racit trupul cu fiecare inghititura, incercand in acelasi timp sa opresc fiecare lacrima in coltul ochiului. Niciun machiaj nu mai poate repara asta.

Continui sa ma macin, sa imi dezgolesc tot ce mai ramasese din sufletul meu si sa arunc cu bulgari de noroi in mine, cea de ieri.

Mi-as fi dorit sa dorm toata ziua, sa nu fiu nevoita acum sa cobor scarile in fuga sperand ca aerul rece de afara imi va revigora doar..trupul.

Azi, am simtit ca traiesc mai mult fizic. Am repetat acest lucru de nenumarate ori, inclusiv acum, cand mi-am impins sticla cu lichior cat mai departe.

Daca as putea, mi-as minimaliza sufletul si vi l-as oferi voua, hienelor. Sa simtit si voi ce simt si eu. Dragoste si ura, impletite intr-un mod hilar.

Si tu! spune-mi ca ma iubesti ca iti pasa, ca ti-a fost dor de mine! fa-o! Oricum nu imi mai pasa. Am devenit o persoana infima de azi. Am simtit-o pana la os.

Daca n-as fi nevoita acum sa plec, sa-mi finisez un machiaj distrus, sa ma redefinesc ca om, as plange, m-as afunda in perna mea si as cere timpului sa ramana pe loc.

Da’ nu se va intampla asta. Nu mai vars nicio lacrima, promit! Imi voi contura o alta nimfa, pe care s-o intruchipez.

Imi rasfat buzele cu cel mai duce gloss varatic, ma incalt schiopatand in graba cu sandalele mele comode, de culoarea untului si ies in intuneric, sperand sa fac lumina.

O viata ca in filme

Imi intind "rufele " pe o culme la mana a2a, plina de rugina, facuta din sarme,mult prea stramta.Imi intind pe rand: lenjeria, rochia rosie, mult prea extravaganta pentru stilul meu si maioul meu verde cu animatii. M-as intinde peste culme, sa simt cioturile de sarma cum imi dezleaga durerea. Le pun la uscat[totusi, mult prea devreme, ceasul de mana arata 4:20]. M-as lega cu clesti de plastic, sa ma usuc eu in locul hainelor, iubindu-ma cu soarele, atarnand la nesfarsit.
Nu merit dragostea, afectiunea nimanui. Nici mila. Mai ales MILA. Tintesc cu precizie victima, o incoltesc si o jumul lasand-o epuizata. Sfarsesc insangerata. Vanatorul este vanat. Ajung ca indiferenta sa imi fie inlocuita cu o valtoare de trairi interioare, de emotii ce imi zdrobesc sufletul amintindu-mi ca eu l-am silit sa plece.

De data asta a fost diferit. Nu am tintit, nu am incoltit, nu am ramas cu buza umflata. N-am avut nevoie decat de destin, sa-mi demostreze ca ce e scris, ramane scris. Daca as putea, mi-as retrage toate privirile pe sub ascuns pe care i le-am aruncat, zambetele strambe in coltul gurii..

Am ajuns sa regret si sa fiu dezamagita de mine si de alegerile pe care le fac. Daca nu m-as fi avantat cu capul inainte, tintind prea sus, dorindu-l si rugandu-ma ca in aceeasi taina el sa imi iubeasca sufletul. Nu mi-l cunoaste, acum nici nu imi mai doresc s-o faca. M-ar dezarma total doar printr-un zambet si naturaletea cu care isi traieste viata. M-as lasa dorita, in fel si chip, dar nu pot. Ma simt legata de el si de putinele lucruri care ne leaga...ne-au legat.
Mi-l doresc, aproape la fel de mult ca pe un trofeu. Nu vreau sa fiu a lui, dar totusi il vreau legat de mine. Sa il pot suna la ore tarziu, doar sa-i aud vocea, sa ma stranga in brate cand nimeni nu ar face-o.
Mi-as dori sa il fi iubit cum trebuie, sa fie totul asa cum eram obisnuita. Sa ranesc..si mai apoi sa fiu ranita.
Hai sa aruncam cartile pe fata, sa vedem cine are full. Eu n-am marcat evident, dar tu maestre..? de ce preferi sa ma bati la propriul meu joc..nu e vorba nici de table, nici remi, nici poker..nici nimic..doar noi doi..si iubirea mea pentru tine.

Spune-mi maine ca ti-a fost dor de mine, cat am fost plecata, inconjoara-mi pentru prima data bratele de dupa solduri si strange-ma pana voi refuza sa mai respir.
Iubesc si apreciez devotamentul celorlalti, care inca ma asteaptati ..si care ma considera "a lor, nu a tuturor". Dar nu pot. M-as trada, mi-as arunca sufletul..m-as darui fiecaruia dintre ei, gandindu-ma ca tu esti de fapt, nu X, nu Y, nu Z. Te-am iubit o vreme inuman de mult..iar acum simt ca te iubesc si mai mult. E posibil?.. Stiu e lipsit de tactica si impotriva codului moral..si personal.
As vrea sa ma las iubita si sa imi rescriu agenda.. sa ma las lor. Sa-mi simt sufletul asigurat..
..Dar stii? Nu am pe nimeni..desi eu sunt a tuturor..

Fara regrete

Trebuie? Imi distribui orice initiativa a mea de a ma mula pe situatii. De data asta am esuat lamentabil. Sa risti sa te arunci in gura rechinilor fara sa stii sa inoti e destul de urat. Sa te scufunzi, incet, lasandu-te devorata, impune un plus de sacrificiu. Dar nu regret nimic. Fiecare moment in care m-am lasat calcata in picioare nu a fost decat un alt bonus care m-a readus pe picioare. Nu regret si nu mi-e dor de nimic. Nu mi-e frica sa-mi fac amintiri noi, oricum nu le pastrez. Le arunc si pe ele undeva, in mine. Si daca aveati impresia ca ma voi mai lasa afectata de fiecare nedreptate, atunci v-am tepuit intr-un mod artistic!Acum merit un premiu? As vrea sa vad.. ce,cum..reactii.
Da' nu acum, e prea devreme sa ma afirm, sa cer explicatii. Cert e ca fara voi, nesuferitii de zi cu zi, oamenii care ma urasc si imi afiseaza surasul ala vulgar, as duce o viata lipsita de activitati. Nu regret ca v-am cunoscut, ca mi-ati ranit candva sufletul, ca m-am crezut in voi, ca m-am daruit voua in vreun fel.
Orice lume are extraterestrii ei, nu ma apuc sa fumeg datorita unei simple divergente. Cer doar sa existati dragi idioti. fara voi , lumea ar fi un colt de Rai si nimeni nu ar mai avea speranta in ceva mai bun.
Sunt fara regrete. Consider ca am crescut suficient, incat sa nu ma mai izbesc cu fundu' de asfalt doar dintr-o suferita minora. Chiar daca tu nu detii acelasi sentiment ca mine, eu o sa ajung sa te incui intr-o grota, in sufletul meu...cat de curand[sper.]
Nu regret nicio decizie luata, nicio fapta, niciun gand. In prostia voastra m-ati ajutat sa ma reconstruiesc, sa ma redescopar. Nu m-am schimbat niciodata pentru nimeni si nimic. N-o s-o fac niciodata. Dar voi meritati ceva, un ceva impachetat in cutii tot mai colorate si legate cu fundite atat de stranse incat v-ar lua 365 de zile numai gandindu-va cum le-ati desface.
Iubesc prostia voastra si ..inocenta mea. Sunt inca prea vulnerabila, prea tanara sa casc gura pentru un comentariu, da' voi ma inspirati, imi dezvoltati apetitu' pentru ceea ce va urma.
Pentru voi dragi exi, foste-prietene, vanzatoarea din liceu care mi-a vandut un cremwurst nefiert, pentru dragul meu obsedat, pentru vecinu' de la 3, mult prea credincios, care imi inunda tratamentele mele in baie cu muzica religioasa dupa 00:00 si multor altora. Aplauze la scena deschisa, pentru voi.